Cele mai vechi urme de locuire umană de pe teritoriul actual al judeţului Neamţ datează din paleoliticul superior (cca. 100.000 ani î.e.n.), ele fiind evidenţiate îndeosebi pe Valea Bistriţei, unde s-au descoperit numeroase situri arheologice.
Evoluţia comunităţilor umane, concentrarea lor în adevărate sate, introducerea uneltelor din piatră şlefuită, corn, os, lut ars, pe lângă cele din silex, diversificarea tehnicilor de modelare şi de decorare a ceramicii, dezvoltarea vieţii spirituale, toate acestea au condus treptat la formarea celei mai strălucite civilizaţii preistorice a Europei: Complexul Precucuteni-Cucuteni-Tripolie (aprox. 4.200 – 2.600 î.e.n.). Cercetările efectuate de către specialiştii Muzeului de Istorie Piatra Neamţ în staţiunile arheologice de la Izvoare-Piatra Neamţ, Traian-Dealul Viei, Târpeşti, Frumuşica, Calu, Văleni, Ghelăieşti, dar şi în alte locuri, au evidenţiat în special valoarea plasticii antropomorfe şi zoomorfe, a ceramicii pictate, aducând o contribuţie de excepţie la o mai bună cunoaştere a acestei civilizaţii. De altfel, sălile acestui muzeu adăpostesc cea mai impresionantă colecţie de obiecte aparţinând acestei culturi.
Epoca bronzului şi apoi epoca fierului, caracterizate prin apariţia şi dezvoltarea metalurgiei, sunt evidenţiate prin aşezările de pe cuprinsul bazinelor Bistriţei şi Moldovei. Treptat, ele au lăsat locul societăţii tracice şi apoi civilizaţiei dacice. Acesteia din urmă îi aparţin aşezările descoperite în zona oraşului Piatra Neamţ, la Bâtca Doamnei, Cozla şi Calu, care au oferit importante informaţii referitoare la nivelul înalt de dezvoltare economico-socială, militară şi spirituală atins de civilizaţia dacică din această parte a ţării. Chiar şi după constituirea provinciei Dacia, mărturiile arheologice de la Poiana-Dulceşti atestă gradul înalt de civilizaţie atins de dacii liberi în sec. II-III e.n.
Apariţia popoarelor migratoare a modificat puternic evoluţia populaţiei daco-carpice existente în sec. IV e.n. pe teritoriul actual al judeţului. Influenţa acestora, dar şi cea a civilizaţiei romane sau romano-bizantine, a dus la apariţia, între secolele V-VII e.n., a culturii Costişa-Botoşana, care a coincis, pentru această parte a ţării, cu perioada formării poporului român. Dintre aşezările ce datează din această perioadă, merită amintită pe cea de la Davideni, unde a existat între sec. V-VIII o comunitate romanică, aflată într-un proces de creştinare.
Semnificative pentru perioada secolelor VIII-IX sunt aşezările de la Borniş-Dragomireşti, Izvoare-Bahna, Poiana-Dulceşti şi Brăşăuţi-Dumbrava Roşie, care aparţin culturii Dridu.
Informaţiile privitoare la primele două secole ale mileniului II sunt insuficiente sau prea puţin analizate. În schimb se cunosc suficiente elemente legate de populaţia autohtonă a secolului XIII, dar mai ales despre aşezările medievale de la Piatra-Neamţ – Bâtca Doamnei şi Pietricica.
Evoluţia aşezărilor rurale a dus la formarea, începând cu a doua jumătate a sec. XIV, a primelor centre cu nuanţă urbană: Piatra lui Crăciun, Roman şi Neamţ. Cu timpul, târgul Piatra capătă o mai mare importanţă, aceasta şi datorită constituirii aici a unei Curţii Domneşti, iar Romanul devine unul dintre cele mai însemnate centre, făcând parte din sistemul defensiv al Moldovei, aici fiind întemeiată în 1408 şi o episcopie. La fel de vechi ca şi Piatra sau Roman, oraşul Neamţ va deveni mai cunoscut odată cu ridicarea, pe Culmea Pleşului, a Cetăţii Neamţului. Tot din perioada medievală datează începuturile Mănăstirii Neamţ, unul dintre cele mai vechi şi mai vestite centre religioase din ţară, alături de Mănăstirile Bistriţa, Secu, Sihăstria, Agapia sau Văratec.
Continua creştere a producţiei de mărfuri şi a celei agricole, dar şi intensificarea schimburilor comerciale, face ca dezvoltarea economică a ţinutului să fie din ce în ce mai vizibilă. Astfel, spre sfârşitul sec. XVIII sunt atestate o serie de centre de schimburi, iar odată cu începutul sec. XIX încep să apară şi primele fabrici. Revoluţia tehnică, reformele de după 1859, cucerirea independenţei de stat în 1877 şi măsurile legislative ce au urmat au dus la dezvoltarea capitalismului industrial şi în această parte a ţării.
Participarea României, începând cu 1916, la primul război mondial a făcut însă ca situaţia generală a judeţului să aibă mult de suferit. În anii de după război s-a reuşit refacerea vieţii economice, perioada interbelică fiind o perioadă relativ prosperă (vezi harta judeţului în 1929). Intrarea României în cel de-al doilea război mondial, moment ce l-a găsit pe mareşalul Ion Antonescu la Piatra Neamţ, a determinat trimiterea pe front a unităţilor militare din zona Neamţului, alături de alte unităţi din ţară, şi participarea la lupta pentru reîntregirea Patriei. Evoluţia ulterioară a evenimentelor, mai ales după străpungerea de către armata sovietică a fortificaţiei Tg. Neamţ-Paşcani, a făcut ca multe dintre localităţile din estul judeţului să sufere mari distrugeri.
Copierea textelor, imaginilor etc de pe www.putereagricola.ro este permisa cu conditia de a se preciza sursa (cu link activ) si autorul.
Pentru cei care sunt mandri ca traiesc in Romania si au cunostinta de lucruri utile, frumoase din judetul, comuna, satul lor, ii invitam sa ne trimita informatiile la adresa romania@putereagricola.ro pentru a putea fi postate pe website. Va multumim ca vreti sa faceti parte din comunitatea PutereAgricola.ro!